Maria s-a născut sănătoasă.

Am născut-o perfect sănătoasă. N-a avut absolut nicio problemă. Era exact așa cum trebuie.

Și dacă stau bine să mă gândesc, problema ei a apărut înainte să înceapă căminul. Când mergea la baie și se spăla pe mâini, imediat i se înroșeau. Eu nu am băgat de seamă. Am zis că își revine, nu-i nimic grav. Dar de fapt cred că acela a fost debutul problemelor mai grave de mai târziu.

Știi ce cred? Că, fără să-mi dau seama, până la urmă eu i-am provocat dermatita de contact.

Am fost la medicul dermatolog ulterior și a zis că are dermatită de contact. Și îți spun și de ce cred că eu i-am provocat-o. Foloseam produse „pentru copii". Dar, privind înapoi, îmi dau seama că erau prea agresive pentru pielea ei, inclusiv detergentul de haine. Hainele ei miroseau a balsam, în loc să miroasă a copil.

Doi medici. Aceleași răspunsuri. Niciun rezultat.

Când a început căminul, avea trei anișori. Venea acasă și avea pete pe mâini cu pielea foarte uscată și înroșită. Așa a început drumul nostru prin cabinete.

Crema cu corticosteroizi își făcea efectul doar cât o aplicam. Aveam undeva la două săptămâni de tratament, apoi pauză. Și după ce opream tratamentul, problema reapărea exact cum era. De fiecare dată la fel.

Când am primit al doilea diagnostic și am văzut că produsele sunt asemănătoare și tratamentul e la fel, mi-am pus un semn de întrebare. Stăteam la masă și ne uitam pe rețete și ne întrebam: oare are sens să mai continuăm?

Ziua în care colegii de la cămin i-au spus sirenă.

Avea aproape patru anișori. Venea de la cămin și îmi spunea că colegii îi spun sirenă. Pe ea o deranja și n-o deranja, era copil, nu-și dădea seama. Am întrebat-o: de ce îți spun așa? Și mi-a zis că atunci când se țineau de mânuțe, colegii îi simțeau pielea ca niște solziți de pește.

Așa arătau mânuțele ei atunci. Venise din nou de la cămin, dar în ziua aceea, când m-am uitat la mânuțele ei, am văzut ceva ce m-a șocat: problema nu mai era doar pe mâini, migra spre braț. M-a cuprins o frică pe care nu o mai simțisem până atunci... dacă doare atât de tare doar pe mâini... nici nu îndrăzneam să mă gândesc ce înseamnă dacă se extinde.

În ziua aia am hotărât: trebuie să găsim o soluție. Singuri.

Doi ani. Zeci de rețete. Nopți în care nu dormeam.

A doua zi m-am așezat la masa din bucătărie și am început să caut. Am citit tot ce se putea citi pe YouTube, pe Google, în grupuri. În România nu se găseau cărți pe tema asta. O prietenă mi-a trimis cărți din Suedia. Le-am sorbit în câteva zile.

Într-o seară, după job, am găsit un curs de formulare cosmetică în Anglia. Era scump, iar în 2019 să dăm mii de lire pe un curs nu era deloc ușor pentru noi, dar în momentul acela nu mai conta. Aveam nevoie să înțeleg, așa că m-am înscris. A durat doi ani în care am învățat despre formulare cosmetică, chimie și ingrediente, tot ce aveam nevoie ca să pot găsi o soluție.

Între timp, în bucătăria noastră, cu mixerul nostru, cu vasele noastre, am făcut zeci de rețete. Nu exagerez, zeci. Mă trezeam nopțile și mă gândeam ce ulei să pun, cât să pun. Eram stresată. Îmi doream să găsesc soluția aceea perfectă pentru copilul meu, s-o văd că va fi bine.

Al treilea săpun cu lapte de capră.

Instructoarea mea de la cursul din Anglia mi-a spus de laptele de capră. „Încearcă, e bun pentru probleme ale pielii în general." Am cumpărat lapte de capră pur. Primul săpun — nu. Al doilea — nu. Al treilea a fost cu succes.

Știam că Maria nu voia să se spele pe mâini, pentru că o durea. Așa că săpunul acela, al treilea, i l-am turnat în forme pentru copilași: fluturași, iepurași, animăluțe. Am lăsat-o să aleagă. A ales fluturașul.

Am mers cu ea la baie și s-a spălat pe mâini. S-a uitat la mine cumva mirată, cu ochii mari și atunci am auzit prima dată: „Mami, nu mă doare mâna. Nu mă ustură mâna."

N-am vrut niciodată să fac business.

Am început să dăruiesc săpunul, familiei, prietenilor, copilașilor din grupa Mariei de la cămin, la oricine îmi zicea că are o problemă. Nu mi-a trecut prin cap nicio secundă că voi face un business din asta.

Cumva au ajuns săpunurile și la o clinică naturistă, la medici care se ocupau de medicină integrativă. Persoane avizate, care lucrau cu produse naturale, nu cu medicamente. M-am bucurat atât de mult să aud chiar de la ei, cât de fin și cât de hidratant poate fi săpunul.

Așa s-a născut Maria Natural. Dintr-o durere a ieșit ceva frumos.